Zilele trecute, un tip de la un ONG, ma intreba daca este adevarat ca Oltea Serban Parau a fost reangajata la Radioul public ca si consiliera, dupa ce a fost condamnata penal (vezi aici). I-am raspuns ca da si i-am aratat, in sustinere, raspunsul primit din partea SRR, in baza Legii 544/2001 a accesului la informatii de interes public (vezi aici).

Nu-i venea sa creada!

I-am spus cum se plimba (mai abitir acum!) cu Ovidiu Miculescu – inca presedinte-director general al SRR, prin SUA, China, Malaezia, Republica Moldova (Chisinau), etc.

Nu a mai rezistat si mi-a spus: ”- Am depus (acum cateva luni!) o sesizare la Agentia Nationala de Integritate ce o priveste pe Oltea Serban Parau si o sa cer sa-mi raspunda ce se intampla cu acea petitie! ”

Mi-am zis (in gandul meu), iata ca nu numai cei din Radioul public se preocupa de soarta condamnatei culturale – Serban Oltea Parau (OSP), ci si oameni din societatea civila.

Asa că, doamna OSP, nu stiu cum faceti, dar reusiti mereu sa iesiti in evidență, dar nu oricum, ci în mod negativ.

Am observat (am auzit pe postul RRA) ca promovarea duelurilor celor doua viori o faceti exact din calitatea  de persoana condamnata penal, adică dvs, OLTEA SERBAN PARAU !

– Chiar nu vă este rusine, OLTEA SERBAN PARAU ?

– Chiar nu simtiti nici o jena cand afaceti acest gest ?

De fapt de ce ma mir, cand in fruntea celui mai mare partid din Romania se afla un condamnat (la doi ani cu suspendare). Acum ce mai conteaza daca Oltea Serban Parau a primit doar un an cu suspendare si face promovare pe postul national de radio. NU ?

Dar iata ce a scris la final de septembrie, domnul Nicolae Manolescu, in adevarul.ro, sub titlul:

 Starea culturii la Radio România

”Luni, 12 septembrie, a fost lansată grila de programe a Radio România Cultural. Cu doi ani în urmă, am semnalat dispariţia din grilă a Revistei Literare şi mi s-a răspuns că era vorba de programul de vară şi că emisiunea, una din cele mai vechi ale Radioului, va fi reluată în toamnă.

Emisiunea figurează şi acum în grilă, e drept, trecută în sarcina unei „echipe tinere“ (în jurul vârstei de 50 de ani!), care se declară public sastisită de a o promova, probabil închipuindu-şi că era uşor de făcut. Ceea ce era, fireşte, o iluzie.

Doamna Oltea-Pârău, vinovată de aceste măsuri de… austeritate (aplicabile emisiunilor, nicidecum şi ei înseşi!) a fost între timp condamnată pentru incompatibilitate (păcat că nu avem o ANI şi pentru incompetenţă!) şi, odată încheiată (sau nu?) perioada de interdicţie, a revenit în funcţia de consilier la Radio România Cultural, al cărui manager este domnul Răducu Croitoru, un mare necunoscut om de cultură.

Despre leafa încasată de cele două  somităţi, mi se pare indecent să vorbim. Mai ales că efortul pe care ei l-au depus în distrugerea RRC a fost considerabil.

Pe scurt: din 18 (optsprezece) emisiuni culturale radiofonice în 2014, au rămas, în grila anunţată pe 12 septembrie 2016, 3 (trei). O şesime! Emisiuni care au murit Au dispărut următoarele: Dicţionar de Literatură Română, Essentialia, Dicţionar de Literatură Universală, Dicţionar de Personaje Literare, Reviste şi Cenacluri Literare, Scriitori la Microfon (!), Revista Presei Literare, Bucureştiul în Pagini Sonore şi Cursurile în Limbi Străine. Alte două, Poezia Românească şi Poezia Universală au fost strămutate la ora (ţineţi-vă bine!) 3 (trei) noaptea (sau dimineaţa, dacă preferaţi). Cu o durată de 15 minute fiecare: 03:00-03:15 şi, respectiv, 03:15-03:30).

Mi-e ruşine să amintesc cititorilor „Weekend Adevărul“ că am publicat cândva un articol foarte critic intitulat „Cultura de la miezul-nopţii. În care mă plângeam de ora târzie la care RRC se ocupă de cultură. Acum îmi zic spăşit: ce timpuri!

Alte emisiuni au dispărut odată cu ieşirea la pensie a realizatorilor lor: Viaţa Cărţilor, Convorbiri peste Timp, Cărţi, Idei, Manuscrise, Etică-Estetică, Meridiane Culturale. Şi altele. Ce a mai rămas în grilă? Revista Literară Radio şi Acolade Literare.

M-am convins că trăim într-o ţară în care totul e posibil. Măsuri aberante.

Vi se pare normal?

Ceea ce mă revoltă pe mine este că reacţia la măsurile aberante de acum doi ani ale dnei Oltea-Pârău, denunţate de o listă de 1000 de semnături, una şi una, a rămas fără efect. Ce au prevăzut atunci semnatarii că se va întâmpla, s-a întâmplat. E adevărat că individa cu pricina, cum să-i spun altfel, a intrat ulterior pe mâna justiţiei şi s-a ales cu o condamnare, fie şi cu suspendare. Dar iat-o revenită pe un post încă şi mai bine plătit, un post de decizie, nu de simplu sfătuitor, cum pretinde organigrama. Sfătuindu-l, vorba vine, pe Răducu Croitoru, o mare figură a culturii naţionale.

Radio România este în acest moment o instituţie plătită din bani publici în capul căreia se află semnatarul unui angajament cu Securitatea, fapt dovedit în justiţie. În aceste condiţii, aşteptările mele sunt minime.

Mai am un singur lucru de adăugat. Unde sunt redactorii din RRC a căror voce nu se aude? Le e teamă să nu fie concediaţi, asemenea unui fost lider sindical, pe care n-am putut să-l ascult la o emisiune de la Realitatea TV despre RRC, fiindcă Rareş Bogdan n-a ţinut cont de sugestia mea de a-l invita? Ce ticăloase reţele de interese se vor fi ţesut pe dedesubtul vieţii culturale? Şi se vor mai ţese în continuare. În ce mă priveşte, nu mai ascult şi nu mai colaborez la RRC. Nu neapărat dintr-un principiu moral, ci de scârbă. ”

Pentru cei care nu stiu cum se obtine un an cu suspendare, cititi aici!

In curand, vom veni cu episodul 11.

PS Nu am uitat nici de episodul 2. E in lucru.

AV Moise