Situația creată în Radioul public din cauza lipsei numirii noului Consiliu de Administrație a devenit pentru unii o lupta pentru iarba fiarelor. Astfel, a apărut în mediul on-line o trăncăneală sterilă care agită oamenii într-un moment delicat atât pentru Radio cât și pentru salariați. Măsurile luate de către conducerea SRR au avut înțelegeri diferite. Importante sunt legalitatea și, bineînțeles, moralitatea acestor acțiuni. Reperele la care se raportează fiecare salariat din Radio sunt diferite și totuși, pe alocuri, comune, de aceea este bine ca fiecare să aibă curajul să semnaleze eventualele derapaje. Bineînțeles că fiecare sesizare trebuie asumată, suportând totodată și consecințele. Așa cum eu, în calitate de lider de sindicat, am făcut-o, în decursul anilor. De câteva luni, după ce puterea dominatoare a ex-ului a slăbit (dar nu a disparut complet), s-au trezit din somn noi luptători. Aceștia au început să declare cât au suferit ei pe baricade sau underground ori cât au tras de sfori în interior ori în exterior, ori …. alte bazaconii. Aiureli!

Faptele asumate sunt cele care contează! Restul sunt invenții sau închipuiri.

Valorile fiecăruia nu sunt negociabile, acestea ne definesc!

              Înainte de alegerile salariaților pentru desemnarea membrilor în Consiliul de Administrație al SRR, mărturisesc ca am fost curtat de diferite persoane care ar fi vrut să facem echipa pentru aceste scrutin. Inițial am vrut să nu fac nicio alianță. Consultându-mă cu membrii SUS-RR, am ajuns la concluzia că nu ne vom asocia cu salariați compromiși, supuși vechii conduceri, fricoși ori manevrabili, dar că putem face o alianță cu Gabriel Basarabescu. Ceea ce s-a și întâmplat.

                În campania electorală și ulterior acesteia, nu am atacat ori reacționat la vreun atac venit din partea nimănui.

                 Din păcate, așa cum știți, Consiliul de Administrație nu a fost investit din motive politice (Guvernul Grindeanu a picat și trebuia instalat un nou Guvern până la 1 iulie, când Parlamentul intra în vacanța parlamentară) și acțiunile mele au fost făcute doar în calitate de președinte de sindicat și doar pentru membrii sindicatului SUS-Radio România.

          Aceste acțiuni au fost conform strategiei sindicatului, dar și conform situației delicate în care se află instituția noastră.

               Din cauza refuzului de a face alianțe cu diverși, orgoliul acestora a fost răvășit și, în slăbiciunea lor, s-au năpustit aidoma cu cei pe care inițial îi blamau. Unii chiar au inițiat o așa zisă alternativă a unei grupări obediente și dictatoriale.

               Am spus așa zisă, pentru că, în timp, s-a dovedit a fi o extensie a grupării inițiale. Este îngrijorătoare această situație în care dezbinarea a pus stăpânire pe salariații din Radio.

           Nu este în interesul nimănui, iar oportuniștii vor profita. Astfel, s-a creat un talcioc de surogate, unde lideri și pseudo-lideri, care au avut convingeri diferite, care s-au luptat și scuipat între ei, au ajuns acum să-și dea sărutul himeric. Pentru ei nu există Valori, Credință, Convingeri, Demnitate și Respect! Există numai Interes și Putere, cu orice preț!

           Năpustesc asupra colegilor, încercând să-i transforme după chipul și asemănarea lor, sufocându-i cu informații false, denigratoare, amenințări ori injurii!

          Dezaprob public un astfel de comportament, așa cum am dezaprobat și până acum. În radioul public nu trebuie să mai fie lupte. Nici între salariați, nici între sindicate și nici între angajați și conducere.

Dialogul și înțelepciunea trebuie să domine. Sunt absolut necesare.

              Putem găsi metode de a coexista. În cazul unor abateri, putem sesiza și găsi calea corectă pentru rezolvarea acestora.

           De asemenea, rolul sindicatelor nu este acela de a fi agreate de către conducere (așa cum am avut exemplul de tristă amintire din ultimii ani!), ele trebuie să fie prezente în viața instituției (nu așa cum au fost ascunse în ultimii ani!).

          SUS-RADIO ROMANIA a militat și a dorit o colaborare instituțională corectă cu conducerea Radioului Public, oricare a fost aceasta. Așa cum, în urmă cu 6 ani, am făcut un apel la unitate sindicală, revin și aștept să vă înscrieți în Sindicatul Unit al Salariaților-Radio România. Cererea o puteți descărca de aici.

Pe mâine,

AV Moise