După plecarea lui Miculescu, majoritatea salariaților au crezut că se va instala normalitatea. Normalitatea în activitatea de zi cu zi, normalitatea în relațiile de muncă dar și de salarizare.

Din păcate nu a fost așa!

Așteptările au fost mari și sunt încă mari, chiar dacă au trecut doi ani de cînd Miculescu a fost dărâmat și a tras după el tot Consiliul de Administrație al SRR.

În perioada de tristă amintire, cei care erau din gașcă sau prieteni cu unii sau alții din gașca managerial&sindicală, au beneficiat de majorări ale salariilor, prime de ziua Radioului, ajutoare sociale de boală fără boală, etc..

Mulți dintre voi cunoașteți acest aspect, pentru că mi-ați zis de el!

Unii ați fost ”sfătuiți” să ieșiți din sindicatul lui Moise că altfel o să fiți dați afară sau că nu puteți să primiți un ajutor social dacă nu vă înscrieți în sindicatul liber.

Dar să revenim la zilelele noastre!

Încă din primele ședințe de CA, împreună cu colegul Gabi Basarabescu, am făcut demersuri către domnul Georgică Severin – președinte-director general al SRR, să se facă evaluarea tuturor salariilor din SRR și eliminarea discrepanțelor create în ultimii 5 ani, atât în București cât și în studiourile teritoriale.

Președintele ne-a tot spus că ”mai întâi să vedem ce fonduri vom primi de la Bugetul statului”!

Și peste asta a venit și Curtea de Conturi a României care ne-a spus că trebuie să achităm 50% din profitul rezultat în perioada 2011 – 2016.

De ce?

Pentru că vestitul domn Pușcaș, fost director economic, împreună cu Ovidiu Miculescu, fost președinte-director general la SRR, nu au ținut cont de o lege intrată în vigoare în anul 2011.

Astfel, Radioul public a trebuit să verse la Bugetul de Stat peste 28 milioane de lei, ”impozit pe prostie”!

De ce ”impozit pe prostie” ?

Pentru că Radioul public ar fi trebuit să-și vadă de misiunea și obiectivele lui, să investească în aparatură modernă, în amenajări ale cabinelor, în majorarea salariilor, etc. și să facă 1 leu profit!

Și uite cum s-au dus banii, doar pentru că Miculescu a dorit să rămână în istorie cu ”cel mai fast an”, când realitatea este cea pe care o trăiesc majoritatea salariaților, astăzi.

Împreună cu Gabi (era plecat când am depus solicitarea!) am început să facem demersuri scrise pentru a primi răspunsuri la problemele cu care se confruntă majoritatea salariaților.

Aveți mai jos unul dintre aceste demersuri la care așteptăm răspuns:

Notă:

SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. (Rar) 1. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios. 2. Atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.

sursa: DEX ’09 (2009)

Gabriel Basarabescu și Adrian Valentin Moise

reprezentanți ai salariaților în SRR