Domnule Georgica Severin – Președinte-Director General al SRR
Ne-am permis să vă scriem și acum la sfârșitul mandatului dumneavoastră la cârma Radioului Public, așa cum v-am scris de nenumarate ori în decursul celor patru ani.
Într-adevăr ați devenit președintele Radioului după o perioada foarte grea, chiar crucială putem spune, prin care instituția și salariații săi au trecut, respectiv dictatura Miculescu. În acele timpuri mulți salariați au fost supuși terorilor de tot felul, nedreptăților și tratamentelor diferențiate, și cel mai grav lucru este că instituția a pierdut taxa prin care-i era asigurată existența și echidistanța față de clasa politică.
Ați fost inițiatorul modificărilor Legii 41/1994 (varianta ”Georgică Severin”), dar ajuns în Radio ați uitat obiectivul principal pentru care ați fost numit în această poziție, separarea funcției de Președinte de cea de Director General și de reașezare a structurii interne pentru eliminarea discrepanțelor salariale.
Domnule Severin, cu toate că prin natura meseriei ați declarat că sunteți profesor de istorie, în realitate de fapt, sunteți un veritabil politician. Cel mai profesor dintre politicieni și cel mai politician dintre profesori.
Și ca să nu ne abatem de la istoria Radioului, când ați venit ne-ați tot spus obsesiv,”să uităm trecutul”, deși un citat celebru spune că ”cei ce nu-şi pot aminti trecutul sunt condamnaţi să-l repete”.
Interesul dumneavoastră ori al grupului agreat a primat. Păcat!
Ați fi putut intra în istoria Radioului și nu doar simbolic pe panoul de la intrarea principală din sediul central. Să știți că panoul nu conține tăblițe cu nume din aur. Este o imitație!
Adevăratele nume de aur care au rămas în conștiința și sufletul multor salariați sunt Eugen Preda și Tudor Cătineanu. Acestea sunt gravate adânc în inimile salariaților. Ar fi putut avea loc și al dumneavoastra, dar nu ați făcut nimic care să merite.
Sindicatul Unit al Salariaților – Radio România
Primvicepreședinte
Iulia Lev Niculae
SUSROMANIA 