Să fie, oare, un consilier al ministrului Apărării implicat în fakenews și manipulare în campania din SRR pentru C.A.? Câteva coincidențe bizare.

E agitație mare, în ultimele zile, pe un blog toxic, alimentat cu minciuni, mai ales în vremea lui Miculescu, de lași care scriu (mult spus, scriu!) fără să își asume semnătura.

Odată cu declanșarea campaniei pentru desemnarea reprezentanților angajaților în Consiliul de Administrație al SRR, blogul, ce a părut adormit în ultima vreme, a fost resuscitat.

Am ignorat, de-a lungul timpului, mâzgăliturile a la Alcibiade întinse pe paginile cu pricina, dar acum, niște coincidențe stranii mi-au atras atenția. Coincidențe care sugerează că unul dintre cei care contribuie la blog (până acum am identificat patru astfel de contributori) ar putea fi un angajat SRR detașat la Ministerul Apărării.  

Acum două săptămâni, în Libertatea a apărut un articol în care se vorbea despre legăturile dintre ministrul Nicolae Ciucă, pe atunci nominalizat la funcția de premier, și consilierul său personal de la Ministerul Apărării, Radu Dobrițoiu. Imediat, pe grupul FB intitulat SRR, administrat de Marius Dorian Tănase – actualmente candidat pentru C.A. -, Radu Dobrițoiu a comentat (există dovezi!) că eu m-aș afla în spatele articolului cu pricina, pentru că și eu scriu la Libertatea! Evident că niciun administrator nu a moderat această calomnie făcută într-un grup care a piratat, practic, denumirea SRR, și are printre membri sute de angajați ai acesteia. Coincidență, pe blogul toxic neasumat de nimeni, autorul (probabil că nu se semnează și de rușine că scrie prost, dar și ca să nu intre sub incidența legii pentru minciunile pe care le susține) vorbește despre același lucru: că eu scriu la Libertatea și că nu am cerut pentru asta acordul Comitetului Director al SRR. Dragul meu autor îngrijorat, Legea 41 nu stipulează nicăieri că e nevoie de acest acord pentru publicarea de articole în presa scrisă.

Autorul anonim mai minte în articolul neasumat de pe blogul toxic că am fost anchetată de Consiliul de Onoare pentru că aș fi modificat o știre despre Ministerul Apărării. Ca în orice fakenews, există un sâmbure de adevăr. Am fost anchetată în Consiliul de Onoare, din care făcea parte și Radu Dobrițoiu (cel care mi-a pus cele mai multe întrebări), în 2015. Însă ancheta a venit, în urma denunțului care s-a dovedit calomnios al redactorului-șef interimar de la Redacția Informații, Nicu Popescu, după ce am vorbit public despre derapajele editoriale de la Camera Știrilor, când Ovidiu Miculescu a folosit Radioul într-o campanie deșănțată menită să îi salveze scaunul.

În ceea ce privește știrea despre Ministerul Apărării, în urmă cu vreo 3 ani, deci mult după anchetarea în Consiliul de Onoare, am editat, la cererea producătorului de serviciu, o știre de pe Agerpres, în care era preluată o declarație a Ministrului Apărării. Iar aici apare cea de-a doua coincidență: imediat după ce știrea a fost difuzată, Radu Dobrițoiu a sunat, nervos, în redacția de la Radiojurnal, chestionându-mă că de ce am preluat știrea de pe Agerpres (la care Radioul are abonament) fără să îl întreb pe el, că și lui ministrul îi făcuse niște declarații, mai demult, pe aceeași temă! Ca și cum Radu Dobrițoiu avea monopol pe Ministerul Apărării, iar redactorii de la Camera Știrilor trebuia să îi fi dat socoteală și să îi fi cerut voie să editeze știri pe această temă!

Ca să repetăm coincidențele care mi-au sărit în ochi: Radu Dobrițoiu notează colaborarea mea la Libertatea, fițuica online notează după câteva zile același lucru. Radu Dobrițoiu e nemulțumit de o știre editată de mine, fițuica menționează aceeași știre trei ani mai târziu, în condițiile în care cei care am știut de ea eram doar trei, doi în redacție și unul la telefon. Bizare coincidențe. Nu sunt, de altfel, singurele; am mai observat și altele, legate de fițuica respectivă și alte câteva persoane. Le-am notat pe toate și le păstrez ca probe pentru viitor; este suficient să spun că sunt suficiente pentru a putea fi coroborate.

În final, pentru toți detractorii și mincinoșii:

Activitatea mea e publică și transparentă, iar parcursul profesional e punctat de concursuri ale căror dovezi se regăsesc în dosarul meu de personal. Jocuri de acest tip, cu minciuni, calomnii, atacuri care vizează familia și „anonime” în cel mai pur spirit securisto-comunistoid mă depășesc, așa că nu am de gând să intru în ele. Observ însă că denotă genul de mentalitate care a adus Radioul în situația în care este acum. Genul de mentalitate împotriva căreia mă lupt de ani de zile și voi continua să mă lupt, indiferent dacă voi fi sau nu aleasă în Consiliul de Administrație.

Autor: Mira Gomboș