Încep sa apăra strigăte de ajutor pentru studiourile regionale ale Societății Romane de Radiodifuziune.

După managerul de la Radio Timisoara, a venit rândul unui mare si respectat jurnalist de la Radio Cluj, dramaturgul Cornel UDREA.

Am sa va redau mai jos articolul publicat de Tiberiu Farcas pe blogul cu același nume:

 ” Cazul Radio Cluj. Protestul dramaturgului Cornel Udrea

Publicăm primul protest public asumat al unui veteran al Radio Cluj, dramaturgul Cornel Udrea, personalitate a culturii româneşţi.
PARAGINĂ MANAGERIALĂ LA RADIO CLUJ ROMÂNIA

Radio Cluj a fost, între anii 1970-1985 şi 1989-2011, Şcoala Ardeleană a Radiofoniei româneşti. Acolo şi atunci au trudit la construcţii radiofonice durabile, completând opera înaintaşilor, scriitori, oameni de litere, poeţi, prozatori şi dramaturgi, istorici literari, muzicologi şi compozitori, peste 30 la număr, români şi maghiari. Toate acestea s-au înfăptuit în numele vocaţiei culturale a instituţiei radioului, certificat de garanţie intelectual şi heraldică de recunoaştere, ca vorbitor în româneşte, pentru transilvăneni, oameni ai cetăţii, ţărani înstăriţi intelectual şi milioane de oameni simpli. Acum, Radio Cluj este o paragină profesională, în picaj de audienţă şi competenţe, iar lucrul acesta nu poate fi acceptat şi nici nu va fi lăsat fără urmări.

Subsemnatul Cornel Udrea, fost angajat al Studioului de Radio Cluj, actualmente pensionar, în virtutea Legii Avertizorului de Integritate (Legea 571/2004), aduc în atenţia dvs. câteva aspecte referitoare la Societatea Română de Radiodifuziune, radioul public românesc, aspecte care aduc grave prejudicii instituţiei, dar mai ales situaţia creată postului de radio pe care îl voi numi în continuare Radio Cluj şi importanţei sale geopolitice, strategice, de conştiinţă colectivă în teritoriul arondat, 8 judeţe transilvane. Problemele pe care le voi semnala, cu argumente şi fapte reale, de necontestat, vin în flagrantă contradicţie cu afirmaţiile directorului general al S.R.R., Ovidiu Miculescu, care într-un comunicat de presă îşi dovedeşte aplecarea spre literatura de ficţiune şi narcisismul semantic de care suferă.
Citez: „…etapa actuală reprezintă cea mai fastă perioadă din ultimii 20 de ani ai Societăţii Române de Radiodifuziune care, prin posturile sale, este lider de audienţă, generează evenimente culturale şi educative majore, fiind în acel moment cel mai important actor cultural din piaţa medie actuală…”, iar mai jos(nic, n.n.): „… Radio România… este foarte stabil financiar, în comparaţie cu situaţia economică dificilă în care se află serviciile media din Europa… un model de stabilitate şi performanţă financiară…”.
Cu cine credeţi că se luptă eroic preş. dir. gen. Miculescu? Cu „câţiva foşti şi actuali salariaţi neperformanţi, pseudo lideri sindicali (care, n.n.) atacă Serviciul Public de Radio prin sute de petiţii, «mese rotunde», acuzaţii denigratoare şi reclamaţii adresate unor instituţii ale statului şi partidelor politice, prin articole mincinoase şi defăimătoare, precum şi prin alte încercări împinse la extrem pentru a atrage atenţia asupra lor”.
Udrea

Dramaturgul Cornel Udrea, veteran al Radio Cluj

Stoluri şi haine înaripate de păsări sindical carnivore, canibali sub acoperire atacă măreţul edificiu ctitorit de părintele SRR, urmaş în linie dreaptă al Sfântului Graham Bell.
„Acest grup de presiune care şi-a pierdut privilegiile şi influenţa în media publică imaginează abuzuri pe care apoi le ridică la nivel de calomnie, aduce dezinformarea la rang de adevăr sub pretenţia că «apără interesul public» încercând de fapt să manipuleze opinia publică în speranţa câştigării unei reputaţii discutabile atât în fata salariaţilor, care aşteaptă noul contract colectiv de muncă al SRR, cât şi în faţa unor persoane marcante ale momentului de la care se aşteaptă să primească beneficii, contracte sau eventual poziţii administrative.”
Scribul de serviciu care a întocmit şi acest năucitor comunicat umoristic-flatulent, pentru biroul ovar al preşedintelui Miculescu este unul dintre cei care-şi ignoră conştiinţa profesională şi demnitatea umană, pentru nişte arginţi nenorociţi, la fel procedând şi specimenul cel mai reprezentativ din teritoriu, prin obedienţă şi genuflexiuni subalterne, managerul Studioului de Radio Cluj, Bogdan Roşca. În dreptul realizărilor sale menţionăm:
lucrarea sa de licenţă este un plagiat în proporţie de 90%, lucru recunoscut, dar nu şi asumat. Sperăm ca, începând cu luna ianuarie a anului viitor să se pună în aplicare intenţia Ministrului Educaţiei, care a prins curaj şi extinde autonomia universitară prin apariţia Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certi ficatelor Universitare, un prilej nimerit pentru ca toţi cei care au furat, prin plagiat, să suporte consecinţele; D-l. Roșca este confirmat în funcția de manager pe care funcționa cu delegație, adică el este recompensat, dar evident nu pentru plagiat, ci pentru ceea ce urma să îndeplinească la Radio Cluj;

eliminarea colaborării cu redactorii de specialitate pensionari a fost doar începutul procesului de destructurare a grilei de programe cu unicul scop de a reduce la minim cheltuielile de producție în vederea atingerii unor obiective economice și fără să țină seama de obiectivul principal, audiența;

la ora actuală, Radio Cluj nu are redactor de specialitate pe muzica uşoară, clasică, folclor şi pe agricultură, dar nici emisiuni din categoria celor care au consacrat postul de-a lungul deceniilor;

au dispărut, în totalitate, emisiunile de divertisment, agrement şi culturale (brandurile care au consacrat vocaţia culturală a Radioului Cluj şi care au primit drept de folosinţă din partea autorilor nu au fost reactivate: Radioduminica, Serata muzicală radio, Antena literară), dar și programele complexe, postul este în mare absent din viața culturală a zonei, limitându-se la câteva intervenții în Cluj care nu compensează prezența activă în cele 8 județe din trecut; motivul: același – ambiția de a declara un succes financiar contrafăcut, bazat în exclusivitate pe reducerea cheltuielilor de producție și fără să țină seama de prăbușirea audienței;

au fost suspendate transmisiile de fotbal din divizia secundă, dar și activitatea diviziei sport care în trecut contribuia la profilul teritorial al postului;

deplasările în teritoriul arondat sunt nesemnificative și au fost în cea mai mare parte suspendate în vederea simulării pseudosuccesului financiar; publicului din județele arondate Radio Cluj nu îi mai transmite decât „mesaje” din cabina de pe Donath 160, iar reacția publicului este aceea de a părăsi postul;

corespondenţii teritoriali, 4 la număr, acoperă câte 2 judeţe, ceea ce este nefiresc, păgubitor profesional;

spectacolele cu public Acusticon sunt o raritate, exceptând spectacolele pentru copii şi unele ocazionale, de semnificaţie minoră;

turneele de cunoaştere şi recunoaştere, sponsorizate, au dispărut cu desăvârşire;

emisiunea de interviuri cu personalităţi culturale, ştiinţifice, medicale a sucombat, văduvind astfel fenomenul cultural, dând dovadă de inconştienţă şi caşexie neuronală, atunci când managerul în cauză a stopat procesul de intervievare, tezaurizare a personalităţilor încă în viaţă. Orice om de ştiinţă, orice scriitor lipsă din fonotecă înseamnă sabotaj cultural şi fapta se cere sancţionată;

folosirea fonotecii de aur şi a fonotecii de fond a fost sistată.

Dacă la București conducerea instituției nu a fost interesată de ce se întâmplă la Cluj, publicul din areal nu a rămas indiferent, sancționând sever refuzul de a-i mai oferi prin postul teritorial serviciile cu care a fost obișnuit și pentru care plăteşte. Audiența postului a ajuns la 0,7% (conform datelor publicate de SRR) și asta într-un studiu care prezintă o marjă de eroare de 2,5%!!! O privire mai atentă asupra măsurării pe tronsoane orare indică sistematic o creștere a audienței în dreptul programelor… în limba maghiară!!! (până în prezent o problemă majoră era scăderea audienței în dreptul acestor programe, dat fiind că doar o fracţiune a ascultătorilor stăpânesc și limba maghiară). Din moment ce la ora actuală aceste programe au ajuns să constituie un vârf de audiență este limpede care e verdictul publicului. Oare este necesar să se revolte ascultătorii, câți au mai rămas, ca să se înțeleagă că nu poți pretinde taxa radio pentru un serviciu pe care îl suprimi, de dragul de a echilibra balanța de venituri și cheltuieli??
Bogdan Roşca? Un mediocru care îşi transformă complexele în arbitrariul decizional şi amputarea oricărei iniţiative, dar care a înțeles să răspundă cu exces de zel la fiecare solicitare de reducere a cheltuielilor, fără să se gândească la responsabilitatea pe care o are în fața ascultătorilor.
Ipochimenul în cauză a obţinut numirea şi în funcţia de manager abia la al doilea concurs, când din condiţiile competiţiei s-a eliminat tocmai paragraful referitor la experienţa managerială (pe care nu o avea) şi astfel a fost instalat acest mediocru profesional. În suficienţa lui a devenit agresiv cu subalternii, cu foştii colegi, instaurând suspiciunea, încurajând delaţiunea, adresând ameninţări directe, făcând din bunul plac regulament de ordine interioară, iar obedienţa sa şi gimnastica smereniei aduc grave prejudicii celui mai vechi studio teritorial din România şi rolului său nu numai în geografia arondată. Ca urmare a comportamentului aproape clinic al managerului, au plecat din instituţie mai mulţi redactori de valoare, alţii se află în concediu fără plată pe termen nelimitat, unuia i s-a desfăcut contractul de muncă cu mare mobilizare de forţe de la Bucureşti, o comisie de disciplină. La acestea se adaugă procesele în care se află instituţia cu redactorii nesupuşi.
Paragina culturală nu poate fi evitată de cei câţiva, puţini la număr, redactori bine pregătiţi, care prestează în alte emisiuni, ce nu fac parte din specializarea lor, prin aceasta aducându-li-se deservicii profesionale. În Radio Cluj, astăzi, mai există un singur scriitor! Ceea ce reprezintă cu adevărat un pericol letal pentru studioul teritorial de Radio Cluj, din inima Transilvaniei, vorbind în româneşte, îl reprezintă obsesia directorului Miculescu de a generaliza FM-ul, audienţa on-line, fără etapizarea acestora, ceea ce înseamnă îndepărtarea a peste 3 milioane de ascultători, mai ales din mediul rural şi a nevăzătorilor, văduviţi de emisiunea lor, tot printr-o decizie arbitrară. La aceştia se adaugă noii cetăţeni urbanizaţi în urmă cu câteva decenii, care mai păstrează însă legătura de suflet cu folclorul şi locurile natale, şi, de asemenea, alţi ascultători care nu se regăsesc în ofertele radiofonice. Se pare că există o intenţionalitate subterană, dar vizibilă, ca studiourile regionale, mai ales Radio Cluj România, să devină nesemnificativ, fără influenţă şi, până la urmă, inutil socio-cultural, ca transmiţător de valoare în româneşte. La ora actuală, Radio Cluj se află pe ultimul loc între studiourile regionale, audienţa este în picaj accentuat şi, de asemenea, nu mai contează competiţional cu celelalte posturi de radio particulare.
Relaţionarea interstudiouri a devenit o amintire frumoasă dar ineficientă: schimbul de valori din fonotecă, spectacolele în comun, altădată aducătoare de audienţă sporită, credibilitate şi notorietate instituţionale. Radio Cluj este o pildă de insularizare neproductivă, concentrică, atunci când facem referire şi la colaborarea cu presa judeţeană, ziarele din teritoriu, instituţiile de cultură şi alte surse prin care să-şi apropie ascultătorii, dar şi personalităţi potrivite îndeplinirii calitative a proiectelor manageriale pe termen scurt, mediu şi lung.
Atragerea de sponsori, transmiterea profesionistă de spoturi este total deficitară şi nelucrativă. Aceasta ar trebui să se situeze între credibil şi necesar, pe suportul de notorietate dovedită, cu produse profesioniste şi nu amatorism şi artizanat, deficiente, fără rigoare şi imaginaţie; lipseşte şi specialistul de marketing, cel actual fiind o improvizaţie jalnică, dintr-un sistem administrativ supraponderal.
Simultaneitatea evenimenţială (transmiterea în direct de la „locul faptei”, a deciziei în desfăşurare) nu se află în practica Radio Cluj din pricina lipsei redactorilor specializaţi, pentru că, la ora actuală se preferă comoditatea informaţională a internetului. Lipseşte cu desăvârşire instituţia organică a protocoalelor încheiate cu instituţii ale statului, inspectorate municipale şi judeţene de poliţie, pompieri, procuratură, direcţii sanitare, pe baza avantajului reciproc, care să permită întâietatea informaţională şi transmiterea în premieră a unor decrete locale, decizii ale Consiliilor locale şi judeţene etc.
Ameţeala stratosferică a acestui simulacru de manager, căruia i se alătură cu candoare redactorul-şef Nicoleta Ghişa, trimisă de Miculescu de la Braşov fără concurs să ocupe acest post, continuă să aducă atingere fiinţei acestui radio, dar şi jigniri de neiertat faţă de foştii angajaţi ai radioului, care însumează peste 1000 de ani de serviciu credincios în slujba radioului public: în 15 martie 2014, când Radio Cluj a împlinit 60 de ani de existenţă, acest băiat rău şi rău intenţionat până la nesimţire, i-a ignorat pe cei care au construit acest radio şi i-au dat personalitate prin vocaţia culturală, neobosindu-se să le adreseze un cuvânt de gratitudine, sărbătorind această zi a Radioului Cluj cu uşile închise, iar veteranii au trebuit să profite de bunăvoinţa Fundaţiei culturale „Carpatica”, prin Salonul Artelor, pus la dispoziţie de către arhitectul Ionel Vitoc pentru a-şi sărbători evenimentul, departe de „casă”.
Toate acestea sunt consemnate în a patra povestire monografică despre Radio Cluj, pe care o pun public la dispoziţie, ca şi cartea Radio Cluj în Revoluţia Română, un alt eveniment major, care n-a primit nici o atenţie din partea lui Bogdan Roşca, singurul factor de decizie, după cum se vede păgubos şi distrugător. O întrebare deloc interogativă pentru preşedintele Miculescu: chiar nu v-a interesat această sărbătoare a postului de Radio Cluj, din inima Transilvaniei? Chiar nu aţi avut curiozitatea profesională şi respectul cuvenite pentru a-i cunoaşte pe cei care au ctitorit Instituţia, scriitori, intelectuali de marcă, adunând într-o aritmetică sumară sute de cărţi publicate, zeci de piese jucate în ţară şi străinătate, care fac parte deja din istoria culturală a neamului românesc, prezenţi în dicţionare de literatură şi culturale, traduşi în multe limbi străine, recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional?
Ce se întâmplă cu Radio Cluj? O pildă de tristă semnificaţie: în fonoteca instituţiei se află peste 800 de scheciuri, monologuri realizate cu mari actori din Transilvania şi nu numai, care sunt nefolosite, ca şi emisiunea care le-a transmis zeci de ani, Umorul de la A la Z.

Cornel UDREA
jurnalist radio, dramaturg ”

AV Moise