Stimați colegi ai Radio România,

Stimați cititori ai blogului susromania,

Acesta este un moment de cotitură în istoria de peste 88 de ani a Radioului public. Se împlinesc, pe 1 noiembrie 2017, 89 de ani de când profesorul Dragomir Hurmuzescu a lansat postul public de Radio, la acea vreme, sub numele de Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România.

Să nu uităm că profesorul Hurmuzescu a fost primul președinte al Consiliului de Administrație al Radioului public și a contribuit fundamental la nașterea Radioului public la aproape un an și jumătate de la prima emisie a BBC-ului (1 ianuarie 1927).

Nu vreau să vă fac acum și aici, istoria Radioului, dar am să vă prezint cum a ”reușit” un fost președinte al SRR să deformeze și să transforme această instituție publică într-o viermuială.

Dar ca să vizualizăm pata care a murdărit istoria modernă a Radioului public trebuie să vedem cum s-a ajuns aici.

O să dăm timpul înapoi cu exact 7 ani. Incredibil ce au trecut și ce au lăsat în spate!

În anul 2010, PDL, UDMR și fostul președinte Traian Băsescu au pus la cale împărțirea politică a celor două instituții publice de media din România: TVR și SRR.

PDL a pus ochii pe TVR iar Radioul a rămas celor de la UDMR.

La Radio fuseseră deja alegerile pentru desemnarea reprezentanților salariaților (au fost 21 de candidați) iar lista era următoarea:

1. Moise Adrian Valentin: 604 voturi

2. Hossu Bogdan Iuliu:    394 voturi

3. Ciobanu Daniela:         353 voturi

4. Dumitrescu Razvan:     334 voturi

Când am aflat de propunerile din partea partidelor parlamentare (algoritmul politic din Parlament) am descoperit câteva nume noi dar am revăzut și pe veșnica propunere a PSD-ului, de fapt nu a PSD-ului ci a nașului Adrian Năstase, dna Mirela Ioana Fugaru.

Așa am aflat de propunerea UDMR în persoana lui Andras Istvan Demeter și de zvonurile care circulau pe culoarele Parlamentului, pe mesajele și linkurile pe care le primeam pe telefon, de la colegii din Radio.

Atunci am auzit pentru prima dată de Niculescu de la Europa FM. Da, ați citit corect, Niculescu.

Eu așa auzisem numele și am căutat imediat pe vestitul Google și ce credeți că am găsit: că este DJ la Europa FM.

Mi-am zis în sinea mea, ce caută un DJ de la un post comercial în Consiliul de Administrație al Radioului public.

Și am descoperit imediat, după ce a fost citită lista cu membrii titulari ai CA al SRR, că în loc de Niculescu este de fapt unul Ovidiu Miculescu, care a fost și el un fel de șef la Europa FM.

După ce am depus jurământul în plenul Parlamentului, toți cei 13 membri am mers în sala Comisiei pentru Cultură și Mass-Media de la Camera Deputaților să alegem președintele SRR.

Din start s-au creat două tabere iar cel mai în vârstă, Mihai Voicu, conform legii 41/1994, conducea ședința iar lângă el stătea sfioasă Maria Țoghină.

Eu m-am așezat lângă Bogdan Iuliu Hossu, pentru că în mintea mea, trebuia să facem echipă în viitorul Consiliu de Administrație, ca reprezentanți ai salariaților. Aiurea! Hossu a făcut echipă cu cine a vrut el. Și s-a văzut, pe parcurs!

Au urmat cele două autopropuneri: Andras Istvan Demeter și Ovidiu Miculescu. După ce s-au prezentat fiecare, s-a supus la vot. Votul a fost secret.

Atunci mi-am zis, cu cine să votez? Despre Demeter tocmai aflasem ce am citit iar despre Miculescu că fusese șef la Europa FM. Am zis să votez cu Miculescu, deși nu-l cunoșteam sub nicio formă. Altă alterantivă nu aveam.

Și, surpiză! S-au numărat 6 voturi pentru Demeter, 6 voturi pentru Miculescu și un vot nul.

Cine credeți că a dat votul nul?

Aștept răspunsul vostru pe blog.

Va urma: Radio România la răscruce! Episodul 1.

 

AV Moise